plebeu

română

Etimologie

Din latină plebeius.

Pronunție

  • AFI: /ple'bew/


Substantiv


Declinarea substantivului
plebeu
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ plebeu plebei
Articulat plebeul plebeii
Genitiv-Dativ plebeului plebeilor
Vocativ plebeule plebeilor
  1. (în antichitatea romană) persoană care făcea parte din plebe, care aparținea plebei; plebeian.
  2. persoană care este asuprită, exploatată, plebeian; om sărac, umil; (p.ext.) om de rând, lipsit de distincție, vulgar, grosolan.

Cuvinte derivate


Traduceri


Adjectiv


Declinarea adjectivului
plebeu
Singular Plural
Masculin plebeu plebei
Feminin plebee plebee
Neutru plebeu plebee
  1. (în antichitatea romană) care făcea parte din plebe, care aparținea plebei; plebeian.
  2. care este asuprită, exploatată, plebeian; sărac, umil; (p.ext.) de rând, lipsit de distincție, vulgar, grosolan.


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.