plaz

română

Etimologie

Din bulgară плаз (plaz), sârbocroată plaz.

Pronunție

  • AFI: /plaz/


Substantiv


Declinarea substantivului
plaz
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ plaz plazuri
Articulat plazul plazurile
Genitiv-Dativ plazului plazurilor
Vocativ plazule plazurilor
  1. piesă de sprijin așezată în dosul cormanei, pe care se târăște plugul în timpul aratului, asigurându-i stabilitatea; talpă.


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.