placer

engleză

(English)

Etimologie

  1. Din place + sufixul -(e)r.
  2. Din spaniola americană placer.

Pronunție

  • AFI: /ˈplæsər/


Substantiv

placer, pl. placers

  1. plasator
  2. un depozit de pământ, nisip sau pietriș care conține minerale prețioase

Cuvinte derivate

Referințe




franceză

(français)

Etimologie

Din place + sufixul -(e)r.

Pronunție

  • AFI: /pla.se/


Verb

  1. a (se) plasa, a pune, a așeza
  2. a situa, a (se) așeza

Cuvinte derivate

  • place
  • placement
  • placeur
  • placé




spaniolă

(español)

Etimologie

  1. Din latină placere.
  2. (substantivul) Înrudit cu placel.

Pronunție

  • AFI: /plaˈθeɾ/


Verb

  1. a plăcea, a satisface


Substantiv

placer m., placers pl.

  1. plăcere


Substantiv

placer m., placeres pl.

  1. un depozit de pământ, nisip sau pietriș care conține minerale prețioase
  2. banc de nisip
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.