picățea

română

Din picat + sufixul -ea, -ică.

Declinarea substantivului picățea
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	picățea	picățele
Articulat	picățeaua	picățelele
Genitiv-Dativ	picățelei	picățelelor
Vocativ	picățea	picățelelor

(la pl.) desen format din puncte sau din suprafețe geometrice de dimensiuni mici, repetate simetric pe o țesătură de altă culoare; (și la sg.) fiecare dintre aceste elemente ale desenului.
(pop.) picătură mică dintr-un lichid, dintr-o materie topită (și nesolidificată) etc.

(fam. sau glumeț) (nostim și) cu picățele = (despre oameni) plin de haz; atrăgător, picant

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.