pelin

română

Etimologie

Probabil din neogreacă πελίνος (pelínos); înrudit cu slavă pelynŭ.

Pronunție

  • AFI: /peˈlin/


Substantiv


Declinarea substantivului
pelin
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ pelin invariabil
Articulat pelinul invariabil
Genitiv-Dativ pelinului invariabil
Vocativ - invariabil
  1. (bot.) (Artemisia absinthium) plantă erbacee cu frunze compuse, spintecate, albe-verzui, păroase și cu flori galbene, întrebuințată în medicină și la prepararea unor băuturi.

Sinonime

Cuvinte derivate

Cuvinte compuse

Vezi și


Traduceri


Substantiv


Declinarea substantivului
pelin
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ pelin pelinuri
Articulat pelinul pelinurile
Genitiv-Dativ pelinului pelinurilor
Vocativ - -
  1. vin cu gust amărui, obținut prin tratarea lui cu pelin.
  2. băutură foarte amară, preparată din frunze de pelin și folosită în scopul curative.

Vezi și


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.