peisaj

română

Variante

Etimologie

Din franceză paysage, italiană paesaggio.

Pronunție

  • AFI: /pe.iˈsaʒ/


Substantiv


Declinarea substantivului
peisaj
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ peisaj peisaje
Articulat peisajul peisajele
Genitiv-Dativ peisajului peisajelor
Vocativ peisajule peisajelor
  1. parte din natură care formează un ansamblu artistic și este prinsă dintr-o singură privire; priveliște; aspect propriu unui teritoriu oarecare, rezultând din combinarea factorilor naturali cu factorii creați de om.
  2. gen de pictură sau de grafică având ca obiect reprezentarea cu precădere a priveliștilor din natură; (concr.) tablou, fotografie care reprezintă un peisaj.
  3. descriere, reprezentare a naturii în opere literare; compoziție literară descriptivă.


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.