pedant
română
Etimologie
Din franceză pédant, germană Pedant.
Pronunție
- AFI: /pe'dant/
Adjectiv
| Declinarea adjectivului pedant | ||
| Singular | Plural | |
| Masculin | pedant | pedanți |
| Feminin | pedantă | pedante |
| Neutru | pedant | pedante |
- (despre oameni și manifestările lor) cu pretenții de erudiție și de competență deosebită; meticulos; minuțios peste măsură; pedantic, pedantesc.
Cuvinte derivate
Traduceri
Traduceri
Substantiv
| Declinarea substantivului pedant | ||
| m. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | pedant | pedanți |
| Articulat | pedantul | pedanții |
| Genitiv-Dativ | pedantului | pedanților |
| Vocativ | pedantule | pedanților |
- persoană care face mereu paradă de erudiția sa și care supără prin minuțiozitate exagerată în lucruri neînsemnate; persoană deosebit de meticuloasă.
Cuvinte derivate
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.