pedantă

română

Etimologie

Din pedant.

Pronunție

  • AFI: /pe'dan.tə/


Substantiv


Declinarea substantivului
pedantă
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ pedantă pedante
Articulat pedanta pedantele
Genitiv-Dativ pedantei pedantelor
Vocativ pedanto pedantelor
  1. persoană care face mereu paradă de erudiția sa și care supără prin minuțiozitate exagerată în lucruri neînsemnate; persoană deosebit de meticuloasă.


Traduceri

Anagrame

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.