paiantă

română

Etimologie

Din turcă payanda.

Pronunție

  • AFI: /paˈjan.tə/


Substantiv


Declinarea substantivului
paiantă
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ paiantă paiante
Articulat paianta paiantele
Genitiv-Dativ paiantei paiantelor
Vocativ paiantă paiantelor
  1. sistem de construcție a pereților unor case, care constă dintr-un schelet de lemn având golurile umplute sau acoperite cu diferite materiale (împletituri de nuiele ori șipci tencuite cu lut, chirpici etc.); material care alcătuiește asemenea sistem de construcție.


Traduceri

Anagrame

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.