otreapă

română

Etimologie

Din slavă (veche) otrepĩ.

Pronunție

  • AFI: /oˈtre̯a.pə/


Substantiv


Declinarea substantivului
otreapă
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ otreapă otrepe
Articulat otreapa otrepele
Genitiv-Dativ otrepei otrepelor
Vocativ otreapă otrepelor
  1. cârpă (de șters), zdreanță.
  2. (fig.) om de nimic, fără caracter, lipsit de voință; secătură, lepădătură.


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.