ortoepie

română

Etimologie

Din franceză orthoépie.

Pronunție

  • AFI: /or.to.e'pi.e/


Substantiv


Declinarea substantivului
ortoepie
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ ortoepie invariabil
Articulat ortoepia invariabil
Genitiv-Dativ ortoepiei invariabil
Vocativ ortoepie invariabil
  1. ansamblu de reguli proprii unei limbi care stabilesc pronunțarea corectă (literară) a cuvintelor; disciplină care se ocupă cu studiul acestor reguli.


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.