ornicărie
română
Etimologie
Din ornicar (învechit „ceasornicar” < ornic) + sufixul -ie.
Pronunție
- AFI: /or.ni.kə'ri.e/
Substantiv
| Declinarea substantivului ornicărie | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | ornicărie | ornicării |
| Articulat | ornicăria | ornicăriile |
| Genitiv-Dativ | ornicăriei | ornicăriilor |
| Vocativ | ornicărie | ornicăriilor |
- (înv.) meseria ceasornicarului.
Traduceri
Traduceri
Etimologie
Pronunție
- AFI: /or.ni.kə'ri.e/
Substantiv
| Declinarea substantivului ornicărie | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | ornicărie | ornicării |
| Articulat | ornicăria | ornicăriile |
| Genitiv-Dativ | ornicăriei | ornicăriilor |
| Vocativ | ornicărie | ornicăriilor |
- (înv.) ceasornicărie.
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.