ornic

română

Etimologie

Din oră + sufixul -nic sau refăcut din (ceas)ornic.

Pronunție

  • AFI: /'or.nik/


Substantiv


Declinarea substantivului
ornic
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ ornic ornice
Articulat ornicul ornicele
Genitiv-Dativ ornicului ornicelor
Vocativ ornicule ornicelor
  1. (înv.) ceasornic (de perete); orologiu, pendulă.

Cuvinte derivate


Traduceri

Anagrame

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.