ceasornicar

română

Etimologie

Din ceasornic + sufixul -ar.

Pronunție

  • AFI: /ʧe̯a.sor.niˈkar/


Substantiv


Declinarea substantivului
ceasornicar
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ ceasornicar ceasornicari
Articulat ceasornicarul ceasornicarii
Genitiv-Dativ ceasornicarului ceasornicarilor
Vocativ ceasornicarule ceasornicarilor
  1. persoană care repară sau vinde ceasuri.
  2. insectă dăunătoare, mică de 4–5 mm, care face galerii în lemnul construcțiilor și al mobilelor și produce zgomote asemănătoare cu tic-tacul ceasului (Anobium pertinax).

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.