orăcăit

română

Etimologie

Din a orăcăi.

Pronunție

  • AFI: /o.rə.kəˈit/


Substantiv


Declinarea substantivului
orăcăit
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ orăcăit orăcăituri
Articulat orăcăitul orăcăiturile
Genitiv-Dativ orăcăitului orăcăiturilor
Vocativ orăcăitule orăcăiturilor
  1. acțiunea de a orăcăi și rezultatul ei; strigăt caracteristic broaștei; orăcăială, orăcăire.
  2. (fig.) amestec de voci, gălăgie.
  3. (fam.) plânset, scâncet de copil mic.


Traduceri

Anagrame

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.