onomastică

română

Etimologie

Din onomastic.

Pronunție

  • AFI: /o.no'mas.ti.kə/


Substantiv


Declinarea substantivului
onomastică
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ onomastică onomastici
Articulat onomastica onomasticile
Genitiv-Dativ onomasticii onomasticilor
Vocativ onomastică onomasticilor
  1. disciplină lingvistică al cărei obiect de studiu este originea, formarea și evoluția numelor proprii.
  2. totalitatea numelor proprii dintr-o limbă, dintr-o regiune, dintr-o epocă etc.


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.