omonim
română
Etimologie
Din franceză homonyme.
Pronunție
- AFI: /o.mo'nim/
Substantiv
| Declinarea substantivului omonim | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | omonim | omonime |
| Articulat | omonimul | omonimele |
| Genitiv-Dativ | omonimului | omonimelor |
| Vocativ | omonimule | omonimelor |
- cuvânt care are aceeași formă și aceeași pronunțare cu alt cuvânt sau cu alte cuvinte, de care diferă ca sens și ca origine.
Traduceri
Traduceri
Substantiv
| Declinarea substantivului omonim | ||
| m. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | omonim | omonimi |
| Articulat | omonimul | omonimii |
| Genitiv-Dativ | omonimului | omonimilor |
| Vocativ | omonimule | omonimilor |
Traduceri
Traduceri
|
Referințe
- DEX '98 via DEX online
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.