consoană oclusivă

română

Etimologie

Din consoană + oclusivă.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Cuvânt compus

consoană oclusivă

  1. (și substantivat, f.) consoană care se articulează printr-o ocluziune a canalului fonator, urmată de o explozie; consoană explozivă.


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.