oboi

română

Etimologie

Din italiană oboe.

Pronunție

  • AFI: /oˈboj/


Substantiv


Declinarea substantivului
oboi
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ oboi oboaie
Articulat oboiul oboaiele
Genitiv-Dativ oboiului oboaielor
Vocativ oboiule oboaielor
  1. instrument muzical de suflat constând dintr-un tub conic de lemn, cu ancie dublă, cu orificii laterale și cu clape.


Traduceri

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.