oblitera

română

Etimologie

Din franceză obliterer < latină obliterare.

Pronunție

  • AFI: /o.bli.teˈra/


Verb


Conjugarea verbului
oblitera
Infinitiv a oblitera
Indicativ prezent
pers. 1 sg.		 obliterez
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.		 să oblitereze
Participiu obliterat
Conjugare I
  1. (v.refl. tranz.) (livr.; despre inscripții, manuscrise etc.) a (se) șterge treptat, a deveni sau a face să devină neciteț.
  2. (v.tranz.) a anula o marcă poștală sau un timbru prin aplicarea unei ștampile.
  3. (v.tranz.) (med.) a astupa, a închide.

Cuvinte derivate


Traduceri

Anagrame

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.