normativ

română

Etimologie

Din franceză normatif, cu unele sensuri din rusă normativ.

Pronunție

  • AFI: /nor.ma'tiv/


Adjectiv


Declinarea adjectivului
normativ
Singular Plural
Masculin normativ normativi
Feminin normativă normative
Neutru normativ normative
  1. care servește ca normă sau stabilește o normă, care are caracterul unei norme.

Cuvinte derivate


Traduceri


Substantiv


Declinarea substantivului
normativ
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ normativ normative
Articulat normativul normativele
Genitiv-Dativ normativului normativelor
Vocativ normativule normativelor
  1. îndrumare, dispoziție (sau ansamblu de îndrumări) cu caracter de normă.


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.