nesăbuire

română

Etimologie

Din nesăbuit.

Pronunție

  • AFI: /ne.sə.bu'i.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
nesăbuire
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ nesăbuire nesăbuiri
Articulat nesăbuirea nesăbuirile
Genitiv-Dativ nesăbuirii nesăbuirilor
Vocativ nesăbuire nesăbuirilor
  1. lipsă de judecată, de chibzuință într-o împrejurare dată, nesocotință, nechibzuință, nesăbuință; (concr.) faptă nesocotită, nechibzuită.


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.