negație
română
Etimologie
Din franceză négation < latină negatio.
Pronunție
- AFI: /ne'ga.ʦi.e/
Substantiv
| Declinarea substantivului negație | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | negație | negații |
| Articulat | negația | negațiile |
| Genitiv-Dativ | negației | negațiilor |
| Vocativ | negație | negațiilor |
- faptul de a nega.
- cuvânt, gest, fapt etc. care neagă, contrazice, contestă (ceva sau pe cineva).
- functor logic pe baza căruia se contestă valoarea de adevăr susținută într-o afirmație.
- cuvânt cu ajutorul căruia se neagă ideea exprimată de o propoziție sau de una dintre părțile ei.
- (fil.) proces obiectiv de înlocuire a unor calități ale obiectelor prin altele, care asigură dezvoltării un sens ascendent; negare.
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.