nebun

română

Etimologie

Din ne- + bun.

Pronunție

  • AFI: /neˈbun/


Substantiv


Declinarea substantivului
nebun
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ nebun nebuni
Articulat nebunul nebunii
Genitiv-Dativ nebunului nebunilor
Vocativ nebunule nebunilor
  1. persoană care suferă de o boală mintală.
  2. om lipsit de judecată dreaptă, de rațiune.
  3. ființă neastâmpărată, zvăpăiată, vioaie.
  4. piesă la jocul de șah.

Sinonime

Antonime


Adjectiv


Declinarea adjectivului
nebun
Singular Plural
Masculin nebun nebuni
Feminin nebună nebune
Neutru nebun nebune
  1. care suferă de o boală mintală.
  2. lipsit de judecată dreaptă, de rațiune.
  3. neastâmpărat, zvăpăiat, vioi.
  4. care arată, trădează nebunie.
  5. care nu are limite, margini, măsură.

Sinonime

Antonime

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.