nativ
română
Etimologie
Din latină nativus, franceză natif, germană nativ.
Pronunție
- AFI: /na'tiv/
Adjectiv
| Declinarea adjectivului nativ | ||
| Singular | Plural | |
| Masculin | nativ | nativi |
| Feminin | nativă | native |
| Neutru | nativ | native |
- (despre însușiri) înnăscut, natural; firesc.
- (chim.; despre elemente, mai ales despre metale) care se găsește în zăcămintele din scoarța pământului în stare pură, necombinată cu alte substanțe.
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.