nara

Vezi și : Nara, nára, nära, närä, närå, nåra, nară, NARA, нара

română

Etimologie

Din latină narrare. Confer italiană narrare, franceză narrer.

Pronunție

  • AFI: /naˈra/


Verb


Conjugarea verbului
nara
Infinitiv a nara
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
narez
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să nareze
Participiu narat
Conjugare I
  1. (v.tranz.) a relata într-o succesiune logică și într-o formă anumită; a povesti; a istorisi.

Sinonime

Cuvinte derivate


Traduceri

Etimologie

Din nară.

Pronunție

  • AFI: /ˈna.ra/


Substantiv

  1. forma de singular articulat pentru nară.

Referințe





indoneziană

(Bahasa Indonesia)

Etimologie

Din sanscrită

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv

nara

  1. bărbat; mascul
  2. om





sanscrită

(संस्कृतम्)

Etimologie

Etimologie lipsă. (Ajută)

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv

nara (नर) m.

  1. bărbat; mascul
  2. om
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.