muzicuță

română

Etimologie

Din muzică + sufixul -uță.

Pronunție

  • AFI: /mu.zi'ku.ʦə/


Substantiv


Declinarea substantivului
muzicuță
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ muzicuță muzicuțe
Articulat muzicuța muzicuțele
Genitiv-Dativ muzicuței muzicuțelor
Vocativ muzicuță muzicuțelor
  1. mic instrument muzical de suflat; armonică de gură.
  2. (arg.) gură (considerată ca organ al vorbirii); (p.ext.) scandal, ceartă.


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.