mutulică
română
Etimologie
Din mut + sufixul -ulică.
Pronunție
- AFI: /mu.tu'li.kə/
Substantiv
| Declinarea substantivului mutulică | ||
| m.f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | mutulică | mutulici |
| Articulat | invariabil | mutulicii |
| Genitiv-Dativ | invariabil | mutulicilor |
| Vocativ | mutulică | mutulicilor |
- (fam.) persoană tăcută, timidă, care vorbește puțin; om prostuț, bleg.
- (bot.) (Scopolia carniolica) plantă al cărei rizom se întrebuințează ca leac împotriva durerilor abdominale.
Sinonime
- 1: (reg.) mutul
- 2: (bot.) (rar) scopolie
Vezi și
Cuvinte apropiate
cuvinte apropiate
Traduceri
om prost
plantă; floare
|
|
Anagrame
- ciumatul
- cumulați
Referințe
- DEX '98 via DEX online
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.