mutălău

română

Etimologie

Din mut + sufixul -ălău.

Pronunție

  • AFI: /mu.təˈləw/


Substantiv


Declinarea substantivului
mutălău
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ mutălău mutălăi
Articulat mutălăul mutălăii
Genitiv-Dativ mutălăului mutălăilor
Vocativ mutălăule mutălăilor
  1. (reg.) om tăcut, care vorbește puțin; om posac, morocănos; (p.ext.) om prost, nerod.


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.