mustuitor

română

Etimologie

Din a mustui + sufixul -tor.

Pronunție

  • AFI: /mus.tu.i'tor/


Substantiv


Declinarea substantivului
mustuitor
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ mustuitor mustuitoare
Articulat mustuitorul mustuitoarele
Genitiv-Dativ mustuitorului mustuitoarelor
Vocativ mustuitorule mustuitoarelor
  1. unealtă de lemn formată dintr-un băț ramificat la capăt, cu care se zdrobesc strugurii pentru a se obține mustul.


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.