muscar

română

Etimologie

Din muscă + sufixul -ar.

Pronunție

  • AFI: /mus'kar/


Substantiv


Declinarea substantivului
muscar
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ muscar muscari
Articulat muscarul muscarii
Genitiv-Dativ muscarului muscarilor
Vocativ muscarule muscarilor
  1. pescar care prinde peștele cu undița, întrebuințând ca nadă muște.
  2. numele mai multor păsări migratoare insectivore (Muscicapa).
  3. gândăcel insectivor de formă lunguiață, cu gâtul de culoare roșie, cu o pată neagră pe partea ventrală și cu aripile negre (Catharis fusca).


Traduceri

Anagrame

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.