mucea

română

Etimologie

Din muc + sufixul -ea.

Pronunție

  • AFI: /ˈmu.ʧe̯a/


Substantiv

  1. copil căruia îi curg mucii; (p.ext.) copilandru; epitet dat unui tânăr care are pretenții nepotrivite cu vârsta.


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.