montură

română

Etimologie

Din germană Montur, franceză monture.

Pronunție

  • AFI: /mon'tu.rə/


Substantiv


Declinarea substantivului
montură
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ montură monturi
Articulat montura monturile
Genitiv-Dativ monturii monturilor
Vocativ montură monturilor
  1. piesă sau parte a unui sistem tehnic în care se montează o altă piesă a acestuia.
  2. (spec.) mod de fixare a pietrelor prețioase într-o bijuterie; garnitură de metal care fixează o piatră prețioasă într-o bijuterie sau care adăpostește mecanismul unui ceasornic.


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.