monture

franceză

(français)

Etimologie

Din verbul monter („a urca; a monta”) + -ure.

Pronunție

  • AFI: /mɔ̃.tyʁ/


Substantiv

monture f., montures pl.

  1. cal (înșeuat)
  2. (tehn.) montură
    Une monture de vermeil, d'or, d'argent. La monture d'une bague.

Cuvinte apropiate

Expresii

  • qui veut voyager loin ménage sa monture

Vezi și

  • bijou

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.