modalitate
română
Etimologie
Din franceză modalité.
Pronunție
- AFI: /mo.da.li'ta.te/
Substantiv
| Declinarea substantivului modalitate | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | modalitate | modalități |
| Articulat | modalitatea | modalitățile |
| Genitiv-Dativ | modalității | modalităților |
| Vocativ | ' | ' |
- procedeu, mijloc, metodă folosită în vederea realizării unui scop.
- (log.) determinare a caracterului necesar, contingent, posibil sau imposibil al unei judecăți.
Sinonime
Cuvinte derivate
Cuvinte apropiate
cuvinte apropiate
Traduceri
procedeu, mod de a face, de a prezenta ceva
Referințe
bască
(euskara)
Etimologie
Etimologie lipsă. (Ajută)
Pronunție
Pronunție lipsă. (Modifică pagina)
Substantiv
modalitate
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.