mistuitor

română

Etimologie

Din a mistui + sufixul -tor.

Pronunție

  • AFI: /mis.tu.i'tor/


Adjectiv


Declinarea adjectivului
mistuitor
Singular Plural
Masculin mistuitor mistuitori
Feminin mistuitoare mistuitoare
Neutru mistuitor mistuitoare
  1. care mistuie; distrugător, nimicitor.
  2. (fig.) care chinuiește (sufletește), care distruge moral și fizic (încetul cu încetul).


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.