mirt

română

Etimologie

Din latină myrtus. Confer franceză myrte, germană Myrte.

Pronunție

  • AFI: /mirt/


Substantiv


Declinarea substantivului
mirt
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ mirt mirți
Articulat mirtul mirții
Genitiv-Dativ mirtului mirților
Vocativ - -
  1. (bot.) (Myrtus communis) arbust decorativ din regiunile meridionale, cu frunze persistente, cu flori mici, albe, parfumate și cu lemnul prețios.

Sinonime

  • (bot.) (înv.) mirsină

Cuvinte apropiate


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.