milostivire

română

Etimologie

Din a (se) milostivi.

Pronunție

  • AFI: /mi.los.ti'vi.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
milostivire
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ milostivire milostiviri
Articulat milostivirea milostivirile
Genitiv-Dativ milostivirii milostivirilor
Vocativ milostivire milostivirilor
  1. faptul de a se milostivi.
  2. milă, compătimire, îndurare; înduioșare, bunăvoință.
  3. binefacere, pomană, dar.
  4. calitatea de a fi darnic, generos; dărnicie, generozitate.


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.