binefacere

română

Etimologie

Din bine + facere (după latină benefacere).

Pronunție

  • AFI: /bi.neˈfa.ʧe.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
binefacere
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ binefacere binefaceri
Articulat binefacerea binefacerile
Genitiv-Dativ binefacerii binefacerilor
Vocativ binefacere binefacerilor
  1. (adesea fig.) faptă bună, ajutor dat cuiva.


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.