martiră

română

Etimologie

Din martir.

Pronunție

  • AFI: /mar'ti.rə/


Substantiv


Declinarea substantivului
martiră
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ martiră martire
Articulat martira martirele
Genitiv-Dativ martirei martirelor
Vocativ martiro martirelor
  1. persoană care a avut de îndurat suferințe, chinuri îngrozitoare sau moartea pentru ideile, convingerile sale.
  2. (spec.) mucenică (a bisericii).
  3. (p.gener.) persoană care îndură persecuții, un tratament inuman, bătaie etc.


Traduceri

Anagrame

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.