mucenică

română

Etimologie

Din mucenic.

Pronunție

  • AFI: /mu.ʧe'ni.kə/


Substantiv


Declinarea substantivului
mucenică
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ mucenică mucenice
Articulat mucenica mucenicele
Genitiv-Dativ mucenicei mucenicelor
Vocativ mucenico mucenicelor
  1. martiră din primele timpuri ale creștinismului; (p.gener.) persoană care suferă, care se sacrifică pentru ideile, convingerile sale.


Traduceri

Anagrame

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.