majorat

română

Etimologie

Din franceză majorat.

Pronunție

  • AFI: /ma.ʒo'rat/


Substantiv


Declinarea substantivului
majorat
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ majorat majorate
Articulat majoratul majoratele
Genitiv-Dativ majoratului majoratelor
Vocativ majoratule majoratelor
  1. vârstă la care o persoană devine majoră; starea (juridică a) persoanei majore; majoritate civilă.


Traduceri

Etimologie

Din a majora.

Adjectiv


Declinarea adjectivului
majorat
Singular Plural
Masculin majorat majorați
Feminin majorată majorate
Neutru majorat majorate
  1. (despre prețuri, impozite etc.) mărit, sporit.


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.