mag

română

Etimologie

Din slavă (veche) magŭ.

Pronunție

  • AFI: /mag/


Substantiv


Declinarea substantivului
mag
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ mag magi
Articulat magul magii
Genitiv-Dativ magului magilor
Vocativ magule magilor
  1. preot la unele popoare orientale din antichitate; (p.ext.) învățat; filozof; astrolog; vrăjitor.
  2. (în religia creștină) fiecare dintre cei trei regi veniți din Orient să se închine lui Isus la nașterea sa.
  3. (fig.) sol, vestitor.


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.