mărginire

română

Etimologie

Din a mărgini.

Pronunție

  • AFI: /mər.ʤi'ni.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
mărginire
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ mărginire mărginiri
Articulat mărginirea mărginirile
Genitiv-Dativ mărginirii mărginirilor
Vocativ mărginire mărginirilor
  1. acțiunea de a (se) mărgini și rezultatul ei.
  2. (fig.) posibilitate redusă de înțelegere, de intuiție; îngustime spirituală, mediocritate (în gândire, în concepții etc.) prostie.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.