îngustime

română

Etimologie

Din îngust + sufixul -ime.

Pronunție

  • AFI: /ɨn.gus'ti.me/


Substantiv


Declinarea substantivului
îngustime
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ îngustime îngustimi
Articulat îngustimea îngustimile
Genitiv-Dativ îngustimii îngustimilor
Vocativ îngustime îngustimilor
  1. însușirea de a fi îngust.
  2. (fig.) (cu determinările „de spirit”, „de vederi”, „de orizont” etc.) lipsă de orizont, mărginire, mediocritate (în gândire, concepții etc.).


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.