măre

română

Variante

Etimologie

Din neogreacă μῶρε (more) „prost, nebun”. Confer albaneză morë.

Puțin probabilă derivarea din latină mās („mascul”) (Philippide, II, 722); și mai puțin încă din latină amōrem (Șeineanu, Istoria filologiei, 345).

Pronunție

  • AFI: /'mə.re/


Interjecție

  1. (pop.) cuvânt care exprimă: mirare; curiozitate; nedumerire; surprindere, uimire; admirație etc.
  2. termen de adresare: Măi, bre.
  3. cuvânt prin care se subliniază o relatare, o afirmație.


Traduceri

Anagrame

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.