limită silabică

română

Etimologie

Din limită + silabică.

Pronunție

  • AFI: /ˈli.mi.tə siˈla.bi.kə/


Cuvânt compus

limită silabică

  1. locul unde se termină o silabă și începe alta în fluxul vorbirii; (fon.) tăietură silabică.


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.