lacună

română

Etimologie

Din franceză lacune < latină lacuna.

Pronunție

  • AFI: /la'ku.nə/


Substantiv


Declinarea substantivului
lacună
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ lacună lacune
Articulat lacuna lacunele
Genitiv-Dativ lacunei lacunelor
Vocativ lacună lacunelor
  1. spațiu gol în interiorul unui corp; gol, lipsă în continuitatea, în integritatea unui lucru.
  2. întrerupere involuntară și penibilă într-un text, în înlănțuirea unor fapte, a unor idei.
  3. (fig.) ceea ce lipsește pentru ca un lucru să fie bun, desăvârșit.


Traduceri

Anagrame

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.