labirint

Etimologie

Din franceză labyrinthe < latină labyrinthus.

Pronunție

• AFI: /la.bi'rint/

Substantiv

1. construcție cu un mare număr de camere și de galerii, în care orientarea este extrem de dificilă; dedal.
2. grup decorativ de arbuști care alcătuiesc alei întortocheate.
3. (fig.) încurcătură, încâlcitură de drumuri în care te orientezi cu greutate; (p.ext.) problemă, situație încurcată, fără ieșire.
4. (tehn.) dispozitiv format din camere și compartimente foarte înguste, folosit în diverse instalații pentru a lungi parcursul unui fluid și a-i diminua astfel viteza.
5. totalitatea cavităților (și a organelor) care formează urechea internă.

Anagrame

• briliant

Referințe

• DEX '98 via DEX online