lăutar

română

Etimologie

Din lăută + sufixul -ar.

Pronunție

  • AFI: /lə.u'tar/


Substantiv


Declinarea substantivului
lăutar
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ lăutar lăutari
Articulat lăutarul lăutarii
Genitiv-Dativ lăutarului lăutarilor
Vocativ lăutarule lăutarilor
  1. muzicant popular care cântă la un instrument cu coarde sau, (p.gener.), la orice instrument, de obicei dintr-un taraf; scripcar.

Cuvinte derivate


Traduceri

Anagrame

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.